Vicleanul făgăduieşte, nebunul trage nădejde.

Subscribe to this blog's RSS feed

Un nebun aruncă o piatră în apă şi zece înţelepţi nu o pot scoate.

Unde-ai văzut copii buni şi babe frumoase!

Şi urâtul sade unora frumos.

Silinţa taie pânza, iar lenea pierde vremea.

Omul şmecher nu-i niciodată om deştept.

Obraznicu’ mănâncă praz-nicu’, ruşinosu’ roade osu\

Nu-i frumos cine-i frumos, da-i frumos cine-i drăcos.

Murdăria pierde omenia.

Minciuna, hoţia şi dragos­tea nu se pot ascunde nicio­dată.

Mănâncă cinstea cu lingura şi ruşinea cu pumnul.

La mâncare lup şi la învă­ţătură butuc.

La joc foc, la lucru ioc.

La Ilie-n prăvălie, joacă şoarecii-n călcâie, joacă şi măr­turisesc că nici mălai nu găsesc.

Jocul îi e plăcut, dar de luc-ru-i cam uituc.

Îşi face de dragoste cu buruine de urât.

Înţeleptul adună şi prostul risipeşte.

Hoţul învaţă la hoţie şi beţivul la beţie.

Gură are de vorbit, dar cap n-are de trăit.

Fudulul are doi tovarăşi: prostia şi sărăcia.

Fudulia e soră bună cu pros­tia.

Frumuseţea grăieşte şi când tace.

Fericirea şi sărăcia nu pot sta împreună.

Făţarnicul, ca o satană, te cumpără de pomană şi te vinde cu poftă avană.

Face treabă cât o gheabă.

Face pe prostul, da-i prinde bine.

E om frumos, dar năravul îl strică.

Dobitocului îi este frică de bici, omului de cuvânt, iar îndă­rătnicului nici de una, nici de alta.

De departe — trandafir, de aproape — borş cu ştir.

. De-ar fi Oltu’ cât de adânc, tot o să trec să mă duc.

Cu ochii pe la icoane şi cu gândul la cucoane.

Cu cumpăna dreaptă, dar în mâna stângă.

Ce folos de statul tău, dacă ţi-e năravul rău?

Ce folos că eşti frumos, dacă eşti căpăţânos.

Ce e frumos la toţi place, dar nu ştie în el ce zace.

Ce e drept nu-i păcat.

Cartea cum o laşi, te lasă şi ea îndată.

Cap ai, minte ce-ţi mai tre­buie.

Calic şi fudul.

Ca femeia biată, nici o vedere mai de plâns.

Bucuria şi scârba sunt două surori care una după alta aleargă.

Bucuria de sârg se întoarce în scârbă şi scârba în bu­curie.

Barbă lungă până-n burtă, şi minte până-n gât scurtă.

A-şi pierde ruşinea şi obra­zul.

A se întâlni cu scârba-n drum.

A prinde orbul găinilor.

A pierdut cinstea în ocolul cu minciuni.

A minţi câte-n lună şi în soare.

A mânca cinstea cu lingura şi ruşinea cu pumnii.

A-i cădea cuiva bucuria în scârbă.

A fi îmbrăcat ca domn şi a nu avea minte de om.

A fi hoţul hoţilor.

A fi cu suflet viteaz şi cu trup leneş.

A fi croit rău şi cusut bine.

Adunările rele strică deprin­derile bune.

A avea venin la inimă.

Viclenia, răutatea şi nebunia surori sunt.

Unde nu-i frică, ruşinea nu se-ncurcă.

Supărarea aduce boli rele.

Râsul are trei fraţi: pe nebun, pe nerod şi pe tine însuţi.

Prostia are de mamă fudu­lia.

Ocara cu necinstea îi totuna.

Obraznicul trage folosul şi fricosul ponosul.

Lauda minciunosului — bu­curia nebunului.

La toate porc de câine, numai la treabă dobitoc.

La mâncare — lup, la lucru —vulpe.

Fala şi beţia aduc sărăcia.

De la nebun şi de la beat adevărul e greu de aflat.

Ce mi-e prostul, ce mi-e nebunul.

Un nărav rău trage după sine un altul mai rău.

Pocitului oglindă-i lipseşte.

Nu-1 speli cu tot Prutul.

Nu face parale.

Nu este om fără cusur.

Năravul din născare leac n-are.

Năravul din fire n-are le­cuire.

N-are nici cap, nici coadă.

Minciună cu coarne.

În vas spurcat orice-ai pune, ca vasul se spurcă.

Îi cioplit numai din bardă.

Eu am ajuns de râs şi tu de ocară.

E foarte cinstit când doarme.

E om frumos, dar năravul îl strică.

De obiceiurile rele greu te dezbari.

Chelului scufie de mărgăritar îi trebuie.

Capul ca maiul, gâtul cât îi paiul.

Ca necinstea — nici o pe­deapsă mai grea.

De spălată ce-i, o ling mâ­ţele.

A şedea os.

A pierdut cărarea, că s-a întâlnit cu desfrânarea.

A nu fi nici Tanda, nici Manda.

A fi un foc de paie.

A fi obială.

A fi nesărat.

A fi mâţă blândă.

A fi fecior de ghindă fătat în tindă.

A fi cu lapte.

A fi cu caş la gură.

A fi bun de trimis cu gâştele.