Nici un lucru nu rămâne nerăsplătit.

Nevoie de-ar fi, că găsim de toate.

Nevoia e mama născocirilor.

Necazurile sunt pentru oameni şi oamenii pentru necazuri.

Năpasta cade şi pe cei drepţi.

Mulţi văd, puţini pricep.

Moarte fără bănuială şi nuntă fără vorbe nu este.

Mânia îmbătrâneşte, râsul întinereşte.

Măsura astupă gura.

Mărgăritarul stă în fundul mării şi mortăciunea pluteşte pe d-asupra apei.

Mai bine un ţăran viu, decât un împărat mort.

Mai bine o pace strâmbă, decât o judecată dreaptă.

Mai bine cu sapa în mână, decât cu mâna întinsă la milă.

Lucrul bine început e pe jumătate făcut.

La vreme de lipsă şi unealta rea-i bună

Înţelept e acela ce ştie a ţine piept nevoilor.

Întunericul îi cel mai mare vrăjmaş.

În trup sănătos — minte sănătoasă.

Încercarea vină n-are.

Începutu-i anevoie; urma vine de la sine.

În casa măturată dormi cu plăcere.

Îi bun un cap, dar două îs mai bune.

Ieftin iei, ieftin porţi.

Greşeala unei clipe strică bucuria zilelor de apoi.

Găina bătrână face zama bună.

Fierul neîntrebuinţat rugi­neşte.

Fiecare are câte o nevoie, altul câte nouă.

Felul cum dai face mai mult decât ceea ce dai.

Fără leac numai moartea la muritori este.

Fapta bună nu moare nicio­dată.

Fapta bună nu cere laudă.

Fapta bună este pentru om cunună.

Faci numai bine şi tot uneori ţi se răsplăteşte cu rău.

E rău când te ajunge sărăcia în haine domneşti.

E mult de la mână pân’ la gură, dar de azi până mâine.

E lesne a zice plăcintă, dar e mult până se face.

După poftă, şi răbdare.

Drumul cel mai scurt — pe unde-i de alţii rupt.

Două săbii într-o teacă nu încap.

Două cuţite tăioase nu pot sta într-o teacă.

Din vorbă în vorbă iese ade­vărul.

Din inimă rea rău gând pur­cede.

Din cenuşă albă nu se face turtă.

Din apă uscat nu ieşi.

Dimineaţa poartă aur în gură.

De unde n-a răsărit, n-ai ce culege şi n-ai ce tăia.

Deprinderea uşurează po­vara.

Deprinderea-i a doua natură.

De necaz şi de belea nu mai scapă nimenea.

De la gând şi până la faptă e departe.